Pe Arges in gios …


… zi insorita de mai, soarele straluceste pe cer, pornesc la drum … 😉





… spre Curtea de Arges …






Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos,
Negru-voda trece
Cu tovarasi zece:
Noua mesteri mari,
Calfe si zidari
Si Manoli – zece,
Care-i si intrece.
Merg cu toti pe cale
Sa aleaga-n vale
Loc de monastire
Si de pomenire.
Iata, cum mergea
Ca-n drum agiungea
Pe-un biet ciobanas
Din fluier doinas.
Si cum il vedea,
Domnul ii zicea:
– Mandre ciobanas
Din fluier doinas,
Pe Arges in sus
Cu turma te-ai dus,
Pe Arges in gios
Cu turma ai fost.
Nu cumv-ai vazut,
Pe unde-ai trecut,
Un zid parasit
Si neispravit,
La loc de grindis,
La verde-alunis
– Ba, doamne-am vazut,
Pe unde-am trecut,
Un zid parasit
Si neispravit,
Canii, cum il vad,
La el se rapad
Si latra-a pustiu
Si urla-a mortiu.
Cat il auzea,
Domnu-nveselea,
Si curand pleca,
Spre zid apuca,
Cu noua zidari,
Noua mesteri mari
Si Manoli – zece,
Care-i si intrece.
– Iata zidul meu!
Aici aleg eu
Loc de monastire
Si de pomenire.
Deci voi, mesteri mari,
Calfe si zidari,
Curand va siliti
Lucrul de-l porniti
Ca sa-mi radicati,
Aici sa-mi durati
Monastire nalta
Cum n-a mai fost alta,
Ca v-oi da averi,
V-oi face boieri,
Iar de nu, apoi
V-oi zidi pe voi,
V-oi zidi de vii
Chiar in temelii!
Mesterii grabea,
Șfarile-ntindea,
Locul masura,
Santuri largi sapa
Si mereu lucra,
Zidul ridica,
Dar orice lucra,
Noaptea se surpa!
A doua zi iar,
A treia zi iar,
A patra zi iar
Lucra in zadar!
Domnul se mira
S-apoi ii mustra,
S-apoi se-ncrunta
Si-i ameninta
Sa-i puie de vii
Chiar in temelii!
Mesterii cei mari,
Calfe si zidari
Tremura lucrand,
Lucra tremurand
Zi lunga de vara,
Ziua pan-in seara;
Iar Manoli sta,
Nici ca mai lucra,
Ci mi se culca
Si un vis visa,
Apoi se scula
S-astfel cuvanta:
– Noua mesteri mari,
Calfe si zidari,
Stiti ce am visat
De cand m-am culcat?
O soapta de sus
Aievea mi-a spus
Ca orice-am lucra,
Noaptea s-a surpa
Pan-om hotari
În zid de-a zidi
Cea-ntai sotioara,
Cea-ntai sorioara
Care s-a ivi
Mani in zori de zi,
Aducand bucate
La sot ori la frate.
Deci daca vroiti
Ca sa ispraviti
Sfanta monastire
Pentru pomenire,
Noi sa ne-apucam
Cu toti sa giuram
Si sa ne legam
Taina s-o pastram ;
S-orice sotioara,
Orice sorioara
Mani in zori de zi
Intai s-a ivi,
Pe ea s-o jertfim,
In zid s-o zidim !
Iată,-n zori de zi,
Manea se trezi,
S-apoi se sui
Pe gard de nuiele,
Si mai sus, pe schele,
Si-n camp se uita,
Drumul cerceta.
Cand, vai ! ce zarea ?
Cine ca venea ?
Sotioara lui,
Floarea campului!
Ea s-apropia
Si ii aducea
Pranz de mancatura,
Vin de bautura.
Cat el o zarea,
Inima-i sarea,
In genunchi cadea
Si plangand zicea:
– Da, Doamne, pe lume
O ploaie cu spume,
Sa faca paraie,
Sa curga siroaie,
Apele sa creasca,
Mandra sa-mi opreasca,
S-o opreasca-n vale,
S-o-ntoarca din cale !
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta,
Norii aduna,
Ceriu-ntuneca.
Si curgea deodata
Ploaie spumegata
Ce face paraie
Si imfla siroaie.
Dar oricat cadea,
Mandra n-o oprea,
Ci ea tot venea
Si s-apropia.
Manea mi-o vedea,
Inima-i plangea
Si iar se-nchina,
Si iar se ruga:
– Sufla, Doamne,-un vant,
Sufla-l pe pamant,
Brazii sa-i despoaie,
Paltini sa indoaie,
Muntii sa rastoarne,
Mandra sa-mi intoarne,
Sa mi-o-ntoarne-n cale,
S-o duca devale !
Domnul se-ndura,
Ruga-i asculta
Si sufla un vant,
Un vant pre pamant,
Paltini ca-ndoia,
Brazi ca despoia,
Muntii rasturna,
Iara pe Ana
Nici c-o inturna !
Ea mereu venea,
Pe drum sovaia
Si s-apropia
Si, amar de ea,
Iata c-agiungea !
Mesterii cei mari,
Calfe si zidari
Mult inveslea
Daca o vedea,
Iar Manea turba,
Mandra-si saruta,
In brate-o lua,
Pe schele-o urca,
Pe zid o punea
Si, glumind, zicea:
– Stai, mandruta mea,
Nu te speria,
Ca vrem sa glumim
Si sa te zidim !
Ana se-ncredea
Si vesel radea.
Iar Manea ofta
Si se apuca
Zidul de zidit,
Visul de-mplinit.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pan’ la gleznisoare,
Pan’ la pulpisoare.
Iar ea, vai de ea,
Nici ca mai radea,
Ci mereu zicea:
– Manoli, Manoli,
Meștere Manoli !
Agiunga-ti de sags,
Ca nu-i buna, draga.
Manoli, Manoli,
Mestere Manoli !
Zidul rau ma strange,
Trupusoru-mi frange !
Iar Manea tacea
Si mereu zidea;
Si o cuprindea
Pan’ la gleznisoare,
Pan’ la pulpisoare,
Pan’ la costisoare,
Pan’ la tatisoare.
Dar ea, vai de ea,
Tot mereu plangea
Și mereu zicea:
– Manoli, Manoli,
Mestere Manoli !
Zidul rau mă strange,
Tatisoara-mi plange,
Copilasu-mi frange !
Manoli turba
Si mereu lucra.
Zidul se suia
Si o cuprindea
Pan’ la costisoare,
Pan’ la tatisoare,
Pan’ la buzisoare,
Pan’ la ochisori,
Incat, vai de ea,
Nu se mai vedea,
Ci se auzea
Din zid ca zicea:
– Manoli, Manoli,
Mestere Manoli !
Zidul rau ma strange,
Viata mi se stinge !
Pe Arges in gios,
Pe un mal frumos
Negru-voda vine
Ca sa se inchine
La cea monastire,
Falnica zidire,
Monastire nalta,
Cum n-a mai fost alta.
Domnul o privea
Si se-nveselea
Si astfel graia:
– Voi, mesteri zidari,
Zece mesteri mari,
Spuneti-mi cu drept,
Cu mana la piept,
De-aveti mesterie
Ca sa-mi faceti mie
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasa
Si mult mai frumoasa ?
Iar cei mesteri mari,
Calfe si zidari,
Cum sta pe grindis,
Sus pe coperis,
Vesel se mandrea
S-apoi raspundea:
– Ca noi, mesteri mari,
Calfe si zidari,
Altii nici ca sunt
Pe acest pamant !
Afla ca noi stim
Oricand sa zidim
Alta monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasa
Si mult mai frumoasa !
Domnu-i asculta
Si pe ganduri sta,
Apoi poruncea
Schelele sa strice,
Scari sa le ridice,
Iar pe cei zidari,
Zece mesteri mari,
Sa mi-i paraseasca,
Ca sa putrezeasca
Colo, pe grindis,
Sus, pe coperis.
Mesterii gandea
Si ei isi facea
Aripi zburatoare
De sindrili usoare.
Apoi le-ntindea
Si-n vazduh sarea,
Dar pe loc cadea
Si unde pica,
Trupu-s despica.
Iar bietul Manoli,
Mesterul Manoli,
Cand se incerca
De-a se arunca,
Iata c-auzea
Din zid ca iesea
Un glas nadusit,
Un glas mult iubit,
Care greu gemea
Si mereu zicea:
– Manoli, Manoli,
Mestere Manoli !
Zidul rau ma strange,
Tatisoara-mi plange,
Copilasu-mi frsnge,
Viata mi se stinge !
Cum o auzea,
Manea se pierdea,
Ochii-i se-nvelea;
Lumea se-ntorcea,
Norii se-nvartea
Si de pe grindis,
De pe-acoperis,
Mort bietul cadea !
Iar unde cadea
Ce se mai facea ?
O fantana lina,
Cu apa putina,
Cu apa sarata,
Cu lacrimi udata !


* Poezie populara culeasa de Vasile Alecsandri


… astept cu nerabdare sa intru in noua Catedrala Arhiepiscopala; in necropola acesteia se odihneste Regele Mihai al Romaniei, alaturi de mama – Elena si de sotia – Ana …



… tot aici, au fost reanhumate si ramasitele pamantesti ale regelui Carol al II – lea …


Fie-ti mila si roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, ca sa strigam tie: bucură-te, fecioara, mare mucenita Filoftee.





🔅 Multumesc prietenei care mi-a oferit acest mic pelerinaj de suflet ! 🤗😘

Publicat în Arsenie Boca si pelerinaje | Etichetat , , | 6 comentarii

YUMYYyyy …


… pentru Sarbatoare Sfanta a Pastelui, am pregatit o prajitura cu crema de budinca si fructe absolut delicioasa, moale, fina, cremoasa si aromata … 😉

🔅 Ingrediente pentru blat :

* 5 oua
* 200 g zahar
* 100 ml apa
* 100 ml ulei
* 250 g faina
* 1/2 plic praf de copt

🔅 Ingrediente pentru crema :

* 1 l lapte
* 3 pliculete pudding Premium – Dr. Oetket
* 1 plic zahar pudra
* 1 lingura unt
* 200 g fructe de padure
* 400 ml frisca
* ciocolata neagra ( pentru ornat )

🔅 Mod de preparare :

Bateti galbenusurile de la 5 oua cu 200 g de zahar pana obtineti o spuma, adaugati 100 ml de ulei , 100 ml de apa, 250 g de faina si praful de copt. Separat bateti albusurile si le incorporati treptat in aluat. Amestecati cu grija aluatul si turnati-l in tava de copt,  tapetata in prealabil cu hartie de copt. Coaceti blatul in cuptorul preincalzit timp de 15-20 minute. 

Am pregatit prajitura a doua oara schimband putin reteta ; am facut un jeleu din fructele de padure peste care am adaugat zahar dupa gust ( l-am tinut la foc mic in jur de 10 min. pana cand zaharul sa topit ), am adaugat putin zahar vanilat; cand jeleul a fost gata, l-am pus peste blat.

Pentru crema: Preparati budinca conform indicatiilor de pe ambalaj cu 1 l de lapte, 1 plic de zahăr vanilat si 120 g de zahar. Luati crema de pe foc si adaugati in ea 1 lingura de unt. Repartizati crema de budinca intr-un strat uniform pe toata suprafata blatului cu fructe. 

Bateti frisca , distribuiti-o intr-un strat uniform peste crema radeti ciocolata neagra.
Dati prajitura la rece peste noapte.


🔅 Sursa : savuros.info

Publicat în ... experinte in bucatarie ... | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Aperitiv festiv !


Cand vin Sfintele sarbatori, imi place sa le intampin cu meniuri noi, asa am facut si de aceasta data cu Sfanta sarbatoare a Pastelui, cu un aperitiv festiv ! ☺👌

🔅 Ingrediente :

* salam crud uscat
* crema de branza ( cu usturoi – preferata mea , de la Lidl )
* tortilla wraps ( Lidl )
* masline pentru decor

🔅 Mod de preparare :

Am taiat fasiute de 3cm din tortilla, ungandule cu crema de branza, am adaugat feliile de salam peste care am pus crema de branza, si am rulat.



Rulada din salam crud uscat

🔅 Ingrediente :

* salam crud uscat
* crema de branza
* masline verzi
* masline negre
* 1/2 ardei rosu ( tocat cubulete )

🔅 Mod de preparare :

Pe o folie alimentara am aliniat salamul, peste care am adaugat crema de branza, invitand maslinele si ardeiul sa socializeze. 🤭
Am rulat si am bagat la congelator ( pentru a putea fi usor de portionat ).


🔅 Sursa : Cookrate – Romania



DELICIOSSSssss … mai ales ca sunt un fan al salamului crud uscat !!! 😂

Publicat în ... experinte in bucatarie ... | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

… capricioasa … 2


… in sfarsit, ai aparut draga mea primavara, ai fost tare capricioasa, te-ai lasat tare mult asteptata … 😊🤗





” Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit ! „


Primavara – Vasile Alecsandri






” Primavara, primavara,
Ai adus cu tine iara;
Flori albastre, bucurie,
Cantec, joc si veselie ; „


Elena Vasile




” Primavara, primavara,
Vino iar la noi in tara !
Vino cu flori in gradina !
Cu caldura, cu lumina ! „


Dumitru Delca




” Barza-i mare strengarita
Si se plimba si se schimba
Peste balta – tipa, salta,
Pe-un picior, pe alt picior
Scormoneste, rascoleste
Vezi, de-aceea nici n-o dor !
Dupa broaste, dupa peste.
Cuib isi face sus pe case 
Cum nu sunt ai nimanui
Din rachitele pletoase.
Cu picioare de fuioare
Si cand scoate si ea pui,
Si cu ciocul de piron
Ii hraneste si ii creste. 
Barza-i mare strengarita,
Parca e o scolarita
Care joaca la sotron ! „


Passionaria Stoicescu





… te rog, nu ma deranja, vreau sa ma bucur de soare, de primavara … 🤭


Publicat în Hello world | Etichetat , , | 12 comentarii

Sarbatoarea Pastelui … surprinsa in citate


” Pastele este demonstratia pe care ne-o face Dumnezeu pentru a ne arata ca viata este esential spirituala si nesfarsita. ”

Charles M.

🗯 Biserica de la Cana Galileii , numita astazi „Kafr Kanna” sau „Khirbet Cana”



” Sa lasam Invierea sa ne ridice deasupra singuratatii, slabiciunii si disperarii si sa ne inalte catre putere, frumusete si fericire. „

Floyd W. Tomkins


🗯 Biserica Sfantului Mormant – Ierusalim



” Invierea daruieste un inteles si o directie vietii mele, și oportunitatea de a o lua de la capat indiferent de circumstante. „

Robert Flatt



🗯 Raul Iordan – locul unde a fost botezat Iisus Hristos

🗯 Manstirea Sfantul Sava cel Sfintit – Pustiul Iudeii



” Cel mai mare dar al Sarbatorii Pascale este speranta. Speranta care ne face sa avem incredere in Dumnezeu, in triumful sau, in bunatatea si dragostea Lui, pe care nici una din greselile noastre nu o poate zdruncina. „

Basil Hume



🗯 Biserica Ortodoxa a Bunei Vestiri – Nazaret


🗯 Biserica Tuturor Natiunilor – Ierusalim

Hristos a inviat !!!


Va doresc din tot sufletul , sa aveti parte de Sarbatori Pascale pline de binecuvantare !!!

Publicat în Hello world | Etichetat , | 16 comentarii

E Joia Mare, mama !


– E joia mare, mama, a inflorit tot satul
Si pe la alte case, se coace cozonacul.
Doar la casuta noastra scanteie doru-n vatra
Ca foc, de la o vreme, nu arde niciodata.


– Nevestele fac pasca, batranele prescura,
Miroase a coptura in orice batatura !
In batatura noastra, doar marul de la poarta
Isi mai aduce aminte, mirosul de la painea coapta.


– Covata peste care te aplecai odata
Sta pe un colt de soba, uitata si crapata.
Iar lemnu-i hodineste-n mireasma de aluat,
Și de copil de tata, in cantec leganat.


– Pe un raft de la blidar, sta chisita uscata
Si-un blid cu ceara veche, cu care altadata
Ai inchistrit crucite, smerita ca o sfanta,
Cu grija ingereasca si mana-ti tremuranda.


– Panerul din nuiele e tot in casa mare,
Cu un stergar tesut si o lumanare,
Pastrand in el Lumina atator Invieri,
La care l-ai purtat, maicuta mea, ca ieri.


– Veneai in zori de Paste, cu anafura sfintita
Cu lumanarea-aprinsa la slujba de abia sfarsita,
Si pregateai castronul sa ne spalam pe fata,
In apa, cu oua rosii si cu bani, de dimineata.


– S-au dus acele timpuri, de parc-au fost povesti.
Ma uit pe-aici sunt toate,
Matale nu mai esti !
E vatra tot mai rece, imi bate doru-n geamuri
Si primavara-si cerne petalele din ramuri.


– La alte case fiii isi intalnesc parintii,
Eu strang la piept pustiul,
Si ma sfadesc cu sfintii.
Ca rand pe rand, v-aduna la taina Invierii,
Iar eu raman straină in negura durerii.


– Cad lacrimi in faina, framant aluat de pasca,
Voi face oua rosii, dar cine sa-nchistreasca ?
Am strans un brat de lemne s-aprind si focu ‘n vatra,
Dar fara tine, maicuta draga,
Nu-i Paste niciodata !


– De-atatia ani de zile,
In nopti de Inviere,
Sfintesc doar amintiri, cu lacrimi de durere.
Va impletesc Lumina cu dor si ruga dulce,
Si-mi las bucati de suflet,
Aprinzand o lumanare, la fiecare cruce !


* Autor: Liliana Burac













Publicat în ... for my soul ... | Etichetat , , | 3 comentarii

… capricioasa …


… te astept de mult timp, astept sa vad soarele stralucind pe cerul albastru, natura reanviind dar, tu draga primavara anul acesta esti tare capricioasa … 😃

” Primavara se trezeste
Dupa somnul lung din iarna,
Prin natura veseleste
Flori in ramuri vrand sa cearna.”


* Autor : necunoscut



” Primavara a sosit
Astazi soarele-a iesit
Cerul este mai senin
Fluturasii zboara lin. „


* Autor : necunoscut



” Primavara-craiasa
   Ca soarele frumoasa
   Invie natura adormita
   Si o lasa inflorita. „


* Autor : necunoscut



” Primavara este o sarbatoare imensa la care participa toate elementele naturii. „

Autor: Victor Hugo




Am iesit si noi la soare 🌞, sa ne bucuram de primavara. 😊




” Primavara e modul in care natura ne spune: ” Sa inceapa petrecerea ! „





Autoarea pozelor: o prietena draga , care a descoperit primavara in Gradina Botanica – Bucuresti. 🤗😘



” Primavara e doar ceea ce simtim, adulmecand vazduhul colorat in nuantele sufletului. Luminand. Inflorind in interiorul nostru pentru a corecta amintirile ce renasc. Primavara e timpul tuturor, pentru ca fiecare clipa e un nou inceput. „




Autoarea pozelor : o prietena draga, care a spionat primavara in localitatea Bratesti -Dambovita. 🤗😘

Prietenelor mele, le multumesc pentru dar !!! ☺☺

Publicat în Hello world | Etichetat , , | 13 comentarii

” Iubirea nu raneste, iubirea te inalta „


Ochii verzi precum smaraldul privesc cu ingrijorare trandafirul rosu a carui petale isi pierdeau culoarea sangerie, cuprinse fiind de sumbra palida a mortii. Trandafirii erau febletea ei, trezind mereu in sufletul curat o emotie duioasa.
Tristetea i se asterne pe chipul placut.

„De ce viata trece atat de repede ? Unde s-a scurs frumusetea ta, trandafirule ?”

Un fluture vesel si colorat se aseaza pe o frunza livida, jucandu-se cu aripile sale minunate. Ochii urmareau miscarile fluturelui, dar sufletul cauta cu ardoare raspunsuri.

– Totul a fost creat din iubire, dar … unde esti tu, iubire ?

Lumina jucausa ce da viata ochilor sclipeste tot mai intens, conferind acestora o blandete si o frumusete tainica.

„– Nu voi astepta sa ma gasească iubirea, o voi cauta eu … da, voi cauta iubirea !”

Odata cu aceste cuvinte a inceput cautarea iubirii. Zilele trec in zbor, luand cu ele si entuziasmul copilaresc al tinerei, entuziasm ce ii cuprinse sufletul la luarea acestei decizii.
Obosita, se opreste la marginea unui rau pentru a-si pune ordine in ganduri, in propria ei viata. Frumusetea apei cristaline prin care inotau zglobii pestisori trece neobservata, bucurandu-se de adevarata pretuire doar in ochii Celui ce a creat-o. Suspine sfasietoare tulbura linistea. Tanara tresare. Intorcandu-si privirea, zareste o fata frumoasa care-si plangea durerea cu atata intensitate incat imaginea ei cutremura suflete.

„– De ce plangi ? Indrazneste tanara cu smaraldul in priviri sa intrebe.”

„– Cum sa nu plang, cand iubirea m-a parasit ?”

„– Iubirea te paraseste ?”

„– Iubirea m-a ranit … iubirea nu exista ! Ea a disparut odata cu baiatul care imi era drag.”


„– Nu este adevarat, iubirea nu raneste, iubirea te inalta !”

„– Iubirea nu exista ! Rosteste sufletul ranit, pierzandu-se, treptat, in zare. „


Chipul tanar si frumos al celei ce cauta iubirea este cuprins de o adancă dezamagire, insa sufletul ei dorea sa gaseasca adevaratul raspuns. Cautarea iubirii era grea, anevoioasa, dar esentiala ; dupa ce priveste cerul azur, tanara porneste din nou la drum.
Au trecut zece ani de cand incepuse existentiala calatorie, gasirea iubirii devenind scopul ei suprem. Ploaia rece pune la incercare rabdarea oamenilor, unii pierzand repede aceasta provocare cu fortele naturii. Tanara paseste cu nonsalanta printre stropii reci precum gheata, cand atentia ii este distrasa de comportamentul unui om suparat. Timida, se apropie de el privindu-l intrebatoare.

„– De ce ma privesti asa ? Ii replica, furios, barbatul.”

Tonul ridicat nu a tulburat cu nimic cutezanta fetei.

„– Iubirea nu poate exista acolo unde conduce supararea.”


Un raset grosolan si plin de ironie rasuna deodata.

„– Iubire !? Ce este iubirea ? Spune-mi: unde vezi tu iubirea in faptul ca nu ai ce pune pe masa ? Unde este iubirea in saracia care ne inconjoara ?”

Un moment de tacere se asterne.

„– Nu stiu, dar … iubirea trebuie sa iti ofere liniste sufleteasca, siguranta.”

„– Iubirea nu exista !”

Cuvintele auzite erau precum un pumnal care ii sfasia inima.

„– Nu, nu este adevarat ! Iubirea exista ! Striga cu lacrimi in ochi tanara, in timp ce fugea, pierzandu-se in intunericul noptii.”

După minute grele in care incerca sa fuga cat mai departe de o lume in care parca iubirea nu-si mai gasea locul, se opreste langa o cladire masiva. Indata striga cu putere cineva:

„– Pleaca de aici !”

Stergandu-si lacrimile, tanara intreaba cu o voce tremuranda din care duiosia inca nu disparuse.

„– Cu ce am gresit atat de tare incat nici aici nu pot ramane ?”

„– Esti la fel de vinovata ca si ceilalti pentru suferinta mea ! Voi m-ati condamnat sa-mi petrec restul vietii intr-o inchisoare, prin comportamentul si indiferenta voastra.”

„– Noi ? Nu intotdeauna ceilalti te marginalizeaza … omul se poate insingura fara interventia altor persoane.”

„– Nu mai vorbi prostii !”

„– Daca ai iubi, nu te-ai mai simti singur. Iubirea te elibereaza !”

Strigate furioase se aud din spatele ferestrei:

„– Pleaca ! Cine esti tu sa imi dai lectii ? Iubirea nu exista ! Pleaca !”


Alungata, tanara paraseste cladirea, incetand totodata sa mai caute iubirea. Frumusetea chipului s-a stins, fata devenindu-i crispata … vocea in care altadata se simtea dulcea duiosie era acum rece, lipsita de orice urma de tandrete.
Au trecut alti zece ani in care viata i se scurgea fara nici un scop, zece ani lipsiti de zambete, bucurie si iubire … devenise doar o umbra a ceea ce a fost candva.
Plimbandu-se in deriva, intr-o zi ii apare in cale un batranel senin, cu soarele in priviri. Avea in mana un trandafir de o unicitate sclipitoare pe care i-l ofera fara intarziere si cu o bucurie imensa din care reiesea dragostea grandioasa ce o purta pentru intreaga creatie a lui Dumnezeu.
Tanara trece nepasatoare pe langă el, ignorandu-l cu desavarsire.

„– Nu iubesti trandafirii ? Se aude vocea nespus de suava a batranelului.”

„– Nu iubesc nimic, iubirea nu exista.”


Spunand aceeasi replica nefasta care i-a spulberat unicul ideal maret, femeia vrea sa isi continue drumul, cand raspunsul primit o opreste.

„– Daca ti-as demonstra ca iubirea exista ?”

„– Cum ? Zece ani am cautat iubirea si nu am gasit-o, iar de cand am renuntat sa o mai caut, au trecut alti zece ani … unde este iubirea ?”

Un zambet tainic se contureaza pe chipul senin.

„– Ai umblat atat de mult dupa iubire, dar iubirea a fost mereu aproape de tine. Nu trebuie sa cauti ceva ce ai deja !”


„– Cum sa fie aproape cand multi nu o vad ?”

„– Iubirea se cauta cu ochii sufletului, ea se simte.”

„– Dar acei oameni …? De ce nu au simtit iubirea ?”

„– Pentru ca si-au intors fața de la iubire. De iubire nu poti fugi, ea este peste tot in jurul tau: in aerul pe care il respiri, in florile pe care le vezi, in oamenii de langă tine, dar poti sa ii întorci spatele sau, mai rau, sa inchizi ochii in fata ei, negandu-i existenta cu desavarsire. Este mai usor sa refuzi iubirea, decat sa o primesti … primind iubirea, o vei impartasi si cu ceilalti, pentru ca iubirea se daruieste, ea nu este egoista. Vrei un loc anume unde sa intalnesti iubirea ?”

„– Atunci, caut-o in inima ta … daca o vei gasi acolo, vei fii capabila sa o vezi si in jurul tau ! Nu te schimba in functie de ce zic ceilalti, pentru ca dreptatea nu se afla intotdeauna de partea lor. Asculta-ti glasul inimii si cand vei simti o tresaltare usoara, o bucurie dulce ce naste lacrimi cristaline, vei sti ca ai luat decizia corecta, pentru ca glasul inimii este glasul lui Dumnezeu sadit acolo, in adancul inimii tale.”

Mihaela Gligan

* Sursa: Ortodoxia Tinerilor


























Publicat în Povestiri cu talc | Etichetat , | 12 comentarii

… indemnuri …


… ale parintelui-scriitorului Bartolomeu Anania – arhiepiscop al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului in perioada 1993-2005; omul care, in fiecare duminica la Catedrala de la Cluj, facea din Liturghie adevarata sarbatoare …

” Recunostinta nu este o virtute, ci este o buna deprindere; face parte din codul manierelor elegante, sa stii sa te porti. „

”  Nu este important ca pleci, important e sa te intorci. Sa nu mori ratacind prin strainatati, fara sa iti aduci aminte ca ai un parinte care te asteapta cu bratele deschise.”

” Singurul lucru cert in viata aceasta este moartea. „

”  Hraniti speranta cu fapte bune. „

” Cand te gasesti in fundul prapastiei sa nu disperi, iar daca ai ajuns in varful muntelui sa nu ametesti. Si sa stiti ca aceasta a doua primejdie este mai mare decat cea dintai. Pentru ca in fundul prapastiei apelezi la rugaciune ca izvor de putere. Cand ai ajuns in varful muntelui, uiti de ea. „

” Nimeni nu L-a vazut pe Iisus inviind, dar multi au fost cei care L-au vazut inviat. Faptul in sine al Invierii nu a avut martori. El s-a petrecut in intimitatea mormantului, fara ca vreun ochi omenesc sa fi avut acces la singura minune pe care Domnul Si-o anuntase in repetate randuri, dar careia nimeni nu-i daduse crezare. „

” Dorul este un sentiment. Poate cel mai frumos sentiment care poate sa il aibă cineva. Daca cel mai frumos sentiment si dumnezeiesc este iubirea, iubirea presupune neaparat sentimental dorului. „

” Dragii mei tineri, voi sunteti in floarea varstei, traiti-va tineretea ! E a voastra ! Si trebuie s-o traiti inainte de a fi prea tarziu, dar in limitele decentei si ale bunei cuviinte. Nu va imaginati cat este de placut sa-ti traiesti tineretea fara ca mai tarziu sa-ti fie rușine sau sa-ti pară rau de faptele pe care le-ai facut. „

” Urcusul catre mantuire incet, dar sigur, este sa fii azi mai bun decat ieri si maine mai bun decat azi. „

” Rugaciunea este cea care strabate orice zid. „

” Liturghia este Imparatia lui Dumnezeu deja venita pe pamant. Binecuvantand imparatia, preotul binecuvinteaza liturghia care urmeaza sa se desfasoare. „

Publicat în ... din viata ... | Etichetat , | 6 comentarii

Broccoli dubu-muchim ( broccoli cu tofu )





Pentru ca suntem in perioada postului, va voi prezenta o noua experienta in bucatarie in care invitatul special este: broccoli ; reteta este coreeana ( sunt un FAN al bucatariei coreene 😉 ) , preluata de la Maangchi – pe care o urmaresc cu mult interes.
Pentru aceasta reteta avem nevoie de :

🔅 Ingrediente:

* 400 g broccoli
* 200 g tofu
* 3 catei de usturoi
* 2 fire de ceapa verde
* 1-2 linguri de ulei de susan
* sare dupa gust
* seminte de susan ( prajit )

🔅 Mod de preparare:

Am pus apa la fiert in care am adaugat o lingurita de sare, cand aceasta a dat in clocot am pus tofu la fiert ( am lasat-o in jur de 10 minute ); dupa ce am scos tofu, am adaugat broccoli , pe care l-am lasat la fiert in jur de 3-4 minute.
Dupa ce am scurs broccoli de apa, l-am amestecat cu branza tofu ( maruntita in prealabil ), cu ceapa si usturoiul tocate, adaugand sare ( dupa gust), uleiul – semintele de susan si, pentru inca un plus de savoare am pus seminte de pin. 👍




🔅 Sursa inspiratiei :

Nu pot spune decat atat: delicioasaaaaaaaa … 👍👌

Publicat în ... experinte in bucatarie ... | Etichetat , , | 11 comentarii