Plimbare prin castelul vietii tale …

A fost odata un Senior care hotarase sa faca o excursie prin Europa.   Ajungand in Marea Britanie, din aeroport a cumparat un ghid de calatorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate in M. Britanie, in el fiind mentionate zilele si orele de vizita.   Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a vazut o oferta specială „Castelul Vietii Tale”.  Din fotografii, castelul nu arata nici mai bine nici mai rau ca altele  …  ghidul mai spune ca, din motive care vor fi anuntate mai tarziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la iesire, iar rezervarea zilei si orei vizitei urmeaza a se face individual, la numarul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobisnuita, de cum ajunge la hotel, domnul formeaza numarul de telefon si se intelege cu proprietarul castelului asupra datei vizitei sale la castel.  „Totul in lume decurge dupa anumite legi”, era inscripționat la intrarea în castel, iar la usa domnul a fost intampinat cu foarte multa amabilitate de un om imbracat intr-o fusta tipic scotiana, in carouri.

– Ceilalti vizitatori au intrat deja? – se interesa turistul.
– Ceilalti vizitatori??? – se miră omul.  Nu, nu mai e nimeni, vizitele in Castelul nostru se fac individual si nici serviciile vreunui ghid nu oferim.

Gazda a inceput sa-i povesteasca turistului istoria castelului si a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereti, sala cu armuri de langa intrare, armele din camera de sub scari, catacombele si camera de tortura din temnita.  Cand a terminat povestirea, el i-a inmanat vizitatorului o lingura si a cerut ca pe parcursul intregii calatorii sa tina lingura cu partea concava in sus.

– Si asta de ce? – a intrebat el nedumerit.
– Astea sunt regulile noastre.  Noi nu percepem o taxa de intrare, iar costul excursiei il stabilim in felul următor: fiecarui vizitator ii dam o lingura umpluta cu nisip fin, in aceasta fiind exact o suta de grame de nisip.  Fiecare vizitator trebuie sa poarte această lingura cu el pe tot parcursul vizitei.  La finalul calatoriei, cantarim nisipul ramas in lingura.  Pentru fiecare gram de nisip lipsa se achita o lira sterlina …
– Si daca nu vars nici un gram?
– Oh, in acest caz, vizita este gratuita.

Vizitatorul a fost surprins si amuzat de o astfel de conditie.  Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip ai excursia Seniorului a inceput. Increzator in puterea mainilor sale, el a inceput sa urce incet treptele, neluandu-si privirea de la lingura.  A decis sa nu mearga in partea de sus a castelului unde era galeria de tablouri, pentru ca vantul sufla puternic si ar fi putut varsa nisipul.  A coborat scarile pentru a ajunge in sala cu arme militare. Stand sub scara, si-a dat seama ca, pentru a ajunge in acea sala, trebuia sa sara peste o balustrada.  Acest lucru nu i-ar fi pus viata in pericol, dar cu siguranta avea sa duca la varsarea nisipului din lingura.  Se limita, deci, sa examineze camera de la distanta. Pentru acelasi motiv, Seniorul nu a coborat in temnita, deoarece trebuia sa coboare pe niste scari foarte abrupte.  Foarte multumit de faptul ca a pastrat continutul din lingura intact, a inceput sa se indrepte spre iesire.
Acolo era asteptat de persoana in fusta scotiana, cu o balanta in mana.  Seniorul a golit continutul din lingura in balanta si a asteptat nerabdator rezultatul.

– Surprinzator, ati pierdut doar jumatate de gram, ceea ce inseamna ca nu trebuie sa platiti nimic pentru vizita – spune proprietarul.
– Multumesc.
– Ti-a placut vizita? – intreba la sfarsit omul in fusta.

Turistul, dupa un moment de ezitare, a decis sa fie sincer.

– De fapt, nu prea.  Tot timpul m-am gandit la nisip si nu am reusit sa admir ceea ce era in jurul meu.
– Foarte regretabil !!!  …  stii, voi face o exceptie pentru tine.  Voi umple din nou lingura cu nisip, dar de data asta vreau sa uiti de ea si chiar daca versi tot nisipul, nu vei plati nimic pentru vizita.  Singura conditie e ca trebuie sa termini turul in 12 minute, deoarece trebuie sa vina alt vizitator.

Fara sa piarda timpul, domnul a luat lingura si a fugit spre sala de langa antreu, pentru a arunca o privire rapida la armurile expuse.  Apoi a coborat repede pe scari in temnita. Deja varsase tot nisipul, dar asta nu mai conta.  In temnita el nu a petrecut nici un minut, pentru ca timpul se scurgea destul de repede.  Grabit, a inceput sa alerge spre camera de sub scari, unde erau depozitate armele, dar aruncand o privire la ceas si-a dat seama ca au trecut deja unsprezece minute.  Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotarat sa o ia spre iesire, unde-l astepta proprietarul castelului.

– Vad ca nu aveti deloc nisip in lingura, lucru ce ma face sa cred ca, nefiind obligat sa aveti grija nisipului, de data asta excursia v-a placut.

Vizitatorul nu a raspuns imediat.

– De fapt, nu – a spus el in cele din urma.  Ma gandeam incontinuu cum sa nu intarzii si chiar daca am varsat tot nisipul, nu am avut nici o bucurie.

Omul in fusta isi aprinse pipa si spuse:

Exista oameni care trec prin „Castelul Vietii” lor, incercand sa nu plateasca pentru nimic si nu se pot bucura de aceasta calatorie.

Mai sunt si altii, care intotdeauna sunt grabiti si nu se pot bucura de ceea ce este in jurul lor.
Putini inteleg stiinta vietii.  Ei descopera fiecare ungher si se bucura de fiecare moment.  Ei stiu ca trebuie sa plăteasca pentru tot, dar inteleg ca in viata sunt lucruri pentru care merita sa platesti.

* Autor : necunoscut

* Sursa : filedelumina