In folclorul romanesc zilele au si ele sufletul lor, sunt ca niste fapturi, iar inainte vreme umblau pe pamant, de aceea avem zile bune si zile rele, zile imbelsugate si zile sterpe, zile femeie si zile barbat.
* „Luni” e barbat si e bun pentru inceputul tuturor lucrurilor, tine cheia de la cea dintai poarta a cerului, iar cand treci pragul spre lumea de dincolo iti arata drumul pe care trebuie sa mergi.
* „Marti” e tot barbat, dar e zi rea, in care nu-i bine sa incepi nimic si nici sa pleci la drum. E ziua Sfantului Ilie si postul se tine pentru dusmani.
* „Miercuri” e femeie, zi buna, solara, in care se posteste pentru Maica Domnului.
* „Joi” e barbat, zi norocoasa, benefica dragostei si casatoriei, aflata sub protectia Sfantului Neculai.
* „Vineri” e una dintre zilele cele mai incarcate de sacralitate, e sora „Duminicii” si sta sub semnul Crucii datatoare de viata, pentru care se si posteste.
* „Sambata” e tot femeie, insa e zi nefasta, ziua in care se aduc ofrande mosilor de neam, cand cerul se deschide, iar mortii se uita sa vada daca au primit ceva de pe „asta lume”. Nu-i bine sa incepi nimic, nici lucru, nici drum si, indata ce te scoli, trebuie sa-ti faci cruce, „caci dracii toata saptamana rod lanturile diavolului”, iar sambata doar intr-o cruce se mai tin.
* „Duminica”, zi solemna, festiva, luminoasa, cea mai mare si mai frumoasa dintre toate, ziua rugaciunii, a invierii, a bucuriei, a nuntilor si jocurilor. Se povesteste ca „Duminica” e o sfanta invesmantata in alb care locuieste intr-un palat de aur, dincolo de apa sambetei; unii spun ca ar fi verisoara primara cu soarele, altii ca ar fi mama Mantuitorului.
* Sursa:http://legendeleromanilor.ro/
Lacrimaroua 