” Iubirea nu raneste, iubirea te inalta „

Ochii verzi precum smaraldul privesc cu ingrijorare trandafirul rosu a carui petale isi pierdeau culoarea sangerie, cuprinse fiind de sumbra palida a mortii. Trandafirii erau febletea ei, trezind mereu in sufletul curat o emotie duioasa.
Tristetea i se asterne pe chipul placut.

„De ce viata trece atat de repede ? Unde s-a scurs frumusetea ta, trandafirule ?”

Un fluture vesel si colorat se aseaza pe o frunza livida, jucandu-se cu aripile sale minunate. Ochii urmareau miscarile fluturelui, dar sufletul cauta cu ardoare raspunsuri.

– Totul a fost creat din iubire, dar … unde esti tu, iubire ?

Lumina jucausa ce da viata ochilor sclipeste tot mai intens, conferind acestora o blandete si o frumusete tainica.

„– Nu voi astepta sa ma gasească iubirea, o voi cauta eu … da, voi cauta iubirea !”

Odata cu aceste cuvinte a inceput cautarea iubirii. Zilele trec in zbor, luand cu ele si entuziasmul copilaresc al tinerei, entuziasm ce ii cuprinse sufletul la luarea acestei decizii.
Obosita, se opreste la marginea unui rau pentru a-si pune ordine in ganduri, in propria ei viata. Frumusetea apei cristaline prin care inotau zglobii pestisori trece neobservata, bucurandu-se de adevarata pretuire doar in ochii Celui ce a creat-o. Suspine sfasietoare tulbura linistea. Tanara tresare. Intorcandu-si privirea, zareste o fata frumoasa care-si plangea durerea cu atata intensitate incat imaginea ei cutremura suflete.

„– De ce plangi ? Indrazneste tanara cu smaraldul in priviri sa intrebe.”

„– Cum sa nu plang, cand iubirea m-a parasit ?”

„– Iubirea te paraseste ?”

„– Iubirea m-a ranit … iubirea nu exista ! Ea a disparut odata cu baiatul care imi era drag.”


„– Nu este adevarat, iubirea nu raneste, iubirea te inalta !”

„– Iubirea nu exista ! Rosteste sufletul ranit, pierzandu-se, treptat, in zare. „


Chipul tanar si frumos al celei ce cauta iubirea este cuprins de o adancă dezamagire, insa sufletul ei dorea sa gaseasca adevaratul raspuns. Cautarea iubirii era grea, anevoioasa, dar esentiala ; dupa ce priveste cerul azur, tanara porneste din nou la drum.
Au trecut zece ani de cand incepuse existentiala calatorie, gasirea iubirii devenind scopul ei suprem. Ploaia rece pune la incercare rabdarea oamenilor, unii pierzand repede aceasta provocare cu fortele naturii. Tanara paseste cu nonsalanta printre stropii reci precum gheata, cand atentia ii este distrasa de comportamentul unui om suparat. Timida, se apropie de el privindu-l intrebatoare.

„– De ce ma privesti asa ? Ii replica, furios, barbatul.”

Tonul ridicat nu a tulburat cu nimic cutezanta fetei.

„– Iubirea nu poate exista acolo unde conduce supararea.”


Un raset grosolan si plin de ironie rasuna deodata.

„– Iubire !? Ce este iubirea ? Spune-mi: unde vezi tu iubirea in faptul ca nu ai ce pune pe masa ? Unde este iubirea in saracia care ne inconjoara ?”

Un moment de tacere se asterne.

„– Nu stiu, dar … iubirea trebuie sa iti ofere liniste sufleteasca, siguranta.”

„– Iubirea nu exista !”

Cuvintele auzite erau precum un pumnal care ii sfasia inima.

„– Nu, nu este adevarat ! Iubirea exista ! Striga cu lacrimi in ochi tanara, in timp ce fugea, pierzandu-se in intunericul noptii.”

După minute grele in care incerca sa fuga cat mai departe de o lume in care parca iubirea nu-si mai gasea locul, se opreste langa o cladire masiva. Indata striga cu putere cineva:

„– Pleaca de aici !”

Stergandu-si lacrimile, tanara intreaba cu o voce tremuranda din care duiosia inca nu disparuse.

„– Cu ce am gresit atat de tare incat nici aici nu pot ramane ?”

„– Esti la fel de vinovata ca si ceilalti pentru suferinta mea ! Voi m-ati condamnat sa-mi petrec restul vietii intr-o inchisoare, prin comportamentul si indiferenta voastra.”

„– Noi ? Nu intotdeauna ceilalti te marginalizeaza … omul se poate insingura fara interventia altor persoane.”

„– Nu mai vorbi prostii !”

„– Daca ai iubi, nu te-ai mai simti singur. Iubirea te elibereaza !”

Strigate furioase se aud din spatele ferestrei:

„– Pleaca ! Cine esti tu sa imi dai lectii ? Iubirea nu exista ! Pleaca !”


Alungata, tanara paraseste cladirea, incetand totodata sa mai caute iubirea. Frumusetea chipului s-a stins, fata devenindu-i crispata … vocea in care altadata se simtea dulcea duiosie era acum rece, lipsita de orice urma de tandrete.
Au trecut alti zece ani in care viata i se scurgea fara nici un scop, zece ani lipsiti de zambete, bucurie si iubire … devenise doar o umbra a ceea ce a fost candva.
Plimbandu-se in deriva, intr-o zi ii apare in cale un batranel senin, cu soarele in priviri. Avea in mana un trandafir de o unicitate sclipitoare pe care i-l ofera fara intarziere si cu o bucurie imensa din care reiesea dragostea grandioasa ce o purta pentru intreaga creatie a lui Dumnezeu.
Tanara trece nepasatoare pe langă el, ignorandu-l cu desavarsire.

„– Nu iubesti trandafirii ? Se aude vocea nespus de suava a batranelului.”

„– Nu iubesc nimic, iubirea nu exista.”


Spunand aceeasi replica nefasta care i-a spulberat unicul ideal maret, femeia vrea sa isi continue drumul, cand raspunsul primit o opreste.

„– Daca ti-as demonstra ca iubirea exista ?”

„– Cum ? Zece ani am cautat iubirea si nu am gasit-o, iar de cand am renuntat sa o mai caut, au trecut alti zece ani … unde este iubirea ?”

Un zambet tainic se contureaza pe chipul senin.

„– Ai umblat atat de mult dupa iubire, dar iubirea a fost mereu aproape de tine. Nu trebuie sa cauti ceva ce ai deja !”


„– Cum sa fie aproape cand multi nu o vad ?”

„– Iubirea se cauta cu ochii sufletului, ea se simte.”

„– Dar acei oameni …? De ce nu au simtit iubirea ?”

„– Pentru ca si-au intors fața de la iubire. De iubire nu poti fugi, ea este peste tot in jurul tau: in aerul pe care il respiri, in florile pe care le vezi, in oamenii de langă tine, dar poti sa ii întorci spatele sau, mai rau, sa inchizi ochii in fata ei, negandu-i existenta cu desavarsire. Este mai usor sa refuzi iubirea, decat sa o primesti … primind iubirea, o vei impartasi si cu ceilalti, pentru ca iubirea se daruieste, ea nu este egoista. Vrei un loc anume unde sa intalnesti iubirea ?”

„– Atunci, caut-o in inima ta … daca o vei gasi acolo, vei fii capabila sa o vezi si in jurul tau ! Nu te schimba in functie de ce zic ceilalti, pentru ca dreptatea nu se afla intotdeauna de partea lor. Asculta-ti glasul inimii si cand vei simti o tresaltare usoara, o bucurie dulce ce naste lacrimi cristaline, vei sti ca ai luat decizia corecta, pentru ca glasul inimii este glasul lui Dumnezeu sadit acolo, in adancul inimii tale.”

Mihaela Gligan

* Sursa: Ortodoxia Tinerilor


























Despre lacrimaroua

“If you’re alone , I’ll be your shadow. If you want to cry , I’ll be your shoulder. If you want a hug , I’ll be your pillow. If you need to be happy, I’ll be your smile.But anytime you need a friend , I’ll just be me!”
Acest articol a fost publicat în Povestiri cu talc și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la ” Iubirea nu raneste, iubirea te inalta „

  1. Aliosa zice:

    Bună dimineața, Lăcrimioara ! 🙂
    Așa este , ” iubirea nu rănește , iubirea te înalță” 🙂
    și chiar de uneori o
    ” bate vântul bate”

    iubirea veșnic zvâcnește în inimă !!! 🙂 🙂 🙂
    Un sfârșit de săptămână BINECUVÂNTAT ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  2. katmai zice:

    E o povestioara scrisa frumos
    Sa incepem totusi.

    – Tanara porneste la drum, si le spune la oameni ca iubirea exista desi ea doar crede ca exista, dar nu stie cu siguranta ca exista, nu a experimentat iubirea, nu stie ce inseamna. Fundamental, ea a inceput calatoria pentru ca e trista din cauza ca nu a gasit iubirea.
    – Daca timp de 20 ani a intalnit doar oameni care sunt furiosi si suparati, probabil ca a cautat sa interactioneze doar cu oameni furiosi tristi si suparati.
    „– Nu voi astepta sa ma gasească iubirea, o voi cauta eu … da, voi cauta iubirea !”
    „– Daca ai iubi, nu te-ai mai simti singur. Iubirea te elibereaza !” – aici e confirmarea ca ea nu iubeste. Iubirea nu are cum sa gaseasca pe cineva care nu iubeste.
    – Dupa „mica calatorie” aflam ca tanara inceteaza sa mai caute iubirea, insinuandu-se aici ca e vina lumii ca e urata si rea si din cauza asta ea a devenit o umbra trista. Ea nu a putut sa faca nimic in privinta asta.
    – Batranelul e dragut, dar si el greseste. Ii spune cuiva care nu poate sa vada, ce ar trebui sa pretuiasca din perspectiva omului care vede.

    As avea urmatoarele nelamuriri:
    – Eu sunt curios de unde stie ce e iubirea, si de ce e trista daca nu o are? Daca a mers timp de 20 ani si nu a gasit pe nimeni care sa fie iubitor, inseamna ca toata lumea e fara iubire. Nu ai cum sa iti lipseasca ceva ce nu exista in jurul tau.
    – Daca a vazut pe alti oameni care se iubesc, si isi doreste si ea aceleasi lucru, atunci cum de a mers 20 ani si nu a gasit absolut pe nimeni care sa fie iubitor? Atunci inseamna ca lumea nu e complet lipsita de iubire, atunci inseamna ca doar ea alege sa stea departe de iubire.

    Daca ar fi sa ma intrebi pe mine cum gasesti iubirea, ti-as spune ca iubirea nu trebuie cautata. Iubirea nu e ceva ce trebuie alergata dupa ea, nu trebuie gasita.
    Daca cineva se preocupa sa fie cea mai buna versiune a lor care pot fi, daca sunt sinceri cu ei, atunci iubirea vine singura, fara efort, pentru ca persoana respectiva pur si simplu devine atractiva.

    Apreciază

    • lacrimaroua zice:

      * Fata a plecat de la admiratia ei pentru trandafiri si de la faptul ca viata acestora este scurta …
      „De ce viata trece atat de repede ? Unde
      s-a scurs frumusetea ta, trandafirule ?”
      „– Totul a fost creat din iubire … ”
      Asa se naste in sufletul ei intrebarea : „unde esti tu, iubire ?”
      Ea a inceput sa caute iubirea pentru ca nu a cautat-o in sufletul ei .
      … a mers ani la rand pentru a cauta iubirea, a intalnit in calea ei nu oameni rai ci oameni care au fost raniti sufleteste , oameni care au pierdut increderea poate in ei , poate in cei de langa ei …
      * … cat despre batranel, a vrut din punctul meu de vedere sa-i deschida ochii precum un prieten care te trage de maneca atunci cand gresesti …
      Iubirea … poate fi greu definita in cuvinte; iubirea se poate vedea intr-un zambet, se poate simti printr-o imbratisare, nu o intalnesti intr-un singur loc si nici intr-o singura persoana …
      … alergam prin viata de multe ori cautand iubirea , uitand sa privim in interiorul nostru, in jurul nostru – la cei de langa noi, la cei pe care ii intalnim in calea noastra pe drumul vietii …
      Multumesc pentru vizita si comentariu !
      🤗😘

      Apreciază

  3. katmai zice:

    nu poti controla cine vrei sa fii pana nu accepti cine esti, chiar daca cine esti e ceva ce nu iti place si vrei sa fii ceva mai bun.

    Apreciază

  4. Aliosa zice:

    Bună seara , Lăcrimioara ! 🙂
    Fiecare cu VIAȚA lui(ei) !!! 🙂 🙂 🙂

    Duminică BINECUVÂNTATĂ ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.