Marea umilinta

Ferice , dar, de voi prieteni morti
Ca nu vedeti cum ni se sparge tara
Cum lupii trag camasa ei la sorti
Si-n iarna ni se schimba primavara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Niste nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine sa injur sau sa blestem
Cand noi, romanii, purtam toata vina ?

Şi gazele, ca maine, s-or opri
Pe urma vom bea apa ruginie
Traim calvarul asta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Romanie !

Nici n-ai unde sa suni, toti se ascund
Esti prizonierul neamurilor proaste
La Primarie ? Esti prea rupt in fund !
La Minister ? Te bate la trei coaste !

Nici o instanta nu te baga-n seama
Nici nu existi, tu, cetatean de rand
Tesutul societatii se destrama
Iar statul e doar un vampir flamand.

Tu nu mai stii ce-i aia ” trai decent „
In bezna stai, te speli cu apa rece
Mai cald e-afara ca-n apartament
Exterminati santem, din zece-n zece.

Imi beau cafeaua trist si ganditor
Nu mai fumez, dar viciul tot ma musca
Regret profund ca sant doar scriitor
As da stiloul astazi pe o pusca.

Aprind o lumanare si ma vad
In casa scunda, a copilariei
Cand vijelia-n pomi facea prapad
Dar ingeri zdraveni tineau piept urgiei.

Insa atunci era dupa razboi
Ranita era tara, si datoare –
Acum, ea este prada la strigoi
Si sclava unei Mafii-ngrozitoare.

Am dat lumina, gazele si apa
Pe mana unor mercenari straini
Zic ca-s prieteni, dar ne sapa groapa
Scot bani din piatra seaca si din spini.

Nu ne putem gospodari in viata ?
Ajuns-am un popor de retardati ?
Atunci e clar: scuipati-ne in fata !
Ne place să fim viermi ? Sa fim calcati !

Umilitoare e aceasta stare
Sa nu mai ai nimic in tara ta
Sa vezi cum ultima reduta moare
Si sa te rogi de moarte sa te ia.

Eu va invidiez, amici plecati
In alta lume, unde e lumina
Acolo santeti, toti, surori si frati
Şi beti nectar, nu apa cu rugina.

V-a luat la vreme Dumnezeu la cer
Eu vad in asta, poate, o rasplata
El v-a ferit de acest timp mizer
Cand tara noastra e crucificata.

Cand lumea plange-n pumni si n-are bani
Nici de mancare, sau medicamente
In timp ce politrucii talibani
Fac si desfac Guverne, Parlamente.

E un dezastru grav si general
Mai jos de-atata chiar ca nu se poate
Mai bine-n groapa decat la canal
Si cred ca doar razboiul mondial
Ne poate vindeca de lasitate !

* Autor Corneliu Vadim Tudor


🔆 ” Am o rugaminte la guvernantii nostri. Sa nu ne faca viata ca si cum am face o ciorna sau un maculator din ea. Viata este asta, iar noi nu facem acum maculator din ea, de parca vom veni candva dintr-o alta viata.
Va mirati de ce oamenii sunt sarcastici ? Pentru ca sarcasmul este arma impotriva prostiei . „

* Autor : Lidia Fecioru